Doina Ioanid – despre cărţile mele

În principiu, cărţile mele au cam aceeaşi poveste. În bună măsură, le-am scris pentru a nu pierde ceea ce am trăit, pentru a ţine aproape de mine, cum s-ar spune. Mi-am dat seama că sînt fărîme din viaţa mea pe care aş vrea să le păstrez, că sînt poveşti ale oamenilor, în special ale mele, ale familiei mele, pe care vreau să le salvez de la uitare. A fost totodată şi o nevoie personală, o necesitate, aceea de a-mi lămuri mie, de a-mi limpezi şi ordona existenţa. Şi nu de puţine ori poemele mele m-au ajutat să trec mai uşor nişte praguri, lucru care se vede cel mai bine în ciclul „Scrisori pentru Taia Dumitru“, din volumul Poeme de trecere.


 

“Îţi scriu pentru că eşti singur între zidurile de beton, în întunericul rece, atît de singur cum poate fi numai un om în moarte. Îţi scriu pentru că tot ce n-am putut rosti mă sufocă. E ca şi cum aş fi înghiţit o mulţime de cuvinte, şi ele ar fi format o scară a lui Iacob din adîncul meu pînă în cerul gurii. Îţi scriu pentru că nu ţi-am trimis niciodată vreo scrisoare şi-mi place să-mi închipui ce mirat o să fii, ca atunci cînd te-ai întîlnit cu popa ăla de roşu. O să-ţi dau mereu veşti, să nu uiţi cum arată lumea asta, să nu rătăceşti cumva drumul la întoarcere.”

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: