Prima pagină > nr. 01 (Marin Mălaicu-Hondrari, din noiembrie 2008) > Mihail Vakulovski întreabă, Marin Mălaicu-Hondrari răspunde

Mihail Vakulovski întreabă, Marin Mălaicu-Hondrari răspunde

din-2008-dsc_0178

Marin Mălaicu-Hondrari (2008)

10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

 

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

– În copilărie jucam cu sora mea Nu te supăra frate şi mai jucam fotbal de unul singur, într-o gradină în spatele casei, jucam cu o cutie de tablă în loc de minge, dar era grozav, comentam meciul, eram şi portar şi atacant şi încă la ambele echipe. Apoi, în adolescenţă, până pe la 20 de ani, jucam într-o pădure De-a împuşcatelea. A rămas jocul meu preferat. Anul trecut am descoperit pe you tube o înregistrare video cu Julio Cortázar în care se joacă de-a împuşcatelea la Paris, cred că avea deja peste 50 de ani.

 

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Din nefericire, cu primii mei prieteni, prietenii din liceu, mă întâlnesc tot mai rar, dar când ne întâlnim nu prea vorbim despre trecut.

 

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

– Habar n-am, oarecum pe nesimţite. Asta nu înseamnă că aş şti exact ce sunt acum. Au trecut anii, nu am avut niciodată vreo strategie. Dar mă bucur că sunt viu, că pot citi, că uneori scriu şi că iubesc o femeie, aş fi la fel de bucuros şi dacă aş iubi un bărbat, dar se întâmplă să iubesc o femeie.

 

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

– La întrebarea asta am mai răspuns. Îmi place foarte mult Formula 1, e un sport în care contează zecimile de secundă, şi asta tot timpul cursei, nu doar în anumite situaţii, iar la cea mai mică greşală de pilotaj, salut, eşti în decor.

 

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

– Într-o povestire nepublicată, personajul principal omoară într-o singură noapte o familie întreagă, nu prea numeroasă, e drept, pentru simplul fapt că i se tot spusese că familia e sfântă, că e celula societăţii, bla bla bla, aberaţii dintr-astea. M-am distrat grozav scriind acea povestire.

 

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

– Regizor de filme porno sau baterist într-o trupă de rock.

 

Ce sentimente/stări te enervează?

– Mă enervează când văd că trece timpul şi încă nu ştiu ce să răspund la o întrebare.

 

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

– În faţa copiilor mei chiar nu aş avea cu ce să mă laud, tot ceea ce am făcut eu a dus la ceva ce de fapt nu există. Părinţii mei cred că s-au bucurat de pe urma mea prima şi ultima dată când am luat un premiu la şcoală.

 

– Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

– Nu aş accepta să cânt manele.

 

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

– Cu siguranţă aş accepta premiul, dar aş preciza public că am avut noroc şi că omul de pe locul doi îl merita la fel, daca nu mai mult decât mine.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: