Prima pagină > Marin Mălaicu-Hondrari, nr. 01 (Marin Mălaicu-Hondrari, din noiembrie 2008) > Experiment BdP – Marin Mălaicu-Hondrari (o întrebare pe zi)

Experiment BdP – Marin Mălaicu-Hondrari (o întrebare pe zi)

Bistriţa a dat în ultimii ani scriitori foarte valoroşi, nu doar promisiuni, cât cărţi. Cum îţi explici, dacă se poate explica, această concentrare scriitoricească? Nimic nu pregătea acest val şi-iată- putem vorbi practic de un raft întreg de cărţi de cea mai bună calitate. Ba, mai mult, interesant mi se pare faptul că unii dintre voi, Bradea sau grupul vostru (putem vorbi, nu-i aşa, de un grup, Coman-Partene-Mălaicu) rămâne acolo, nu migrează spre centrele culturale să le spunem tradiţionale. Practic acolo încercaţi (prin ideea Ioanei, prin cenaclul din cameră) să creaţi ceva. Cum sunteţi văzuţi de către mediul local (inclusiv de grupul scriitoricesc local, inevitabil în orice judeţ)? Ce reviste există în judeţ, cam câţi scriitori sunt în oraş şi cum vă vede „marea literatură locală”? Nu se zăreşte niciun război practic, iar voi, prin fire şi educaţie, nu-mi păreti deloc războinici, puşi pe „înlocuiri”/”destituiri”/”demascări”… (un cristian)

din-1991-dscf3474

Marin Mălaicu-Hondrari, 1991

Nu am nicio explicaţie pentru această  „concentrare scriitoricească”, cred că lucrurile se întâmplă pur şi simplu. Mă îndoiesc să existe semne premergătoare apariţiei unui scriitor. Poate chiar acum, într-o bucătărie din Georgia, cineva scrie un poem minunat. Nimeni şi nimic nu-l anunţă; aşa cum nimic nu anunţa apariţia Ioanei Bradea, ori a Ioanei Nicolae, sau a Anei Dragu.  In cazul CAMERA, faptele stau la fel. Intâlnirea după spusele lui John Florin Partene s-a petrecut aşa: el venea din sus, Dan Coman din jos şi eu eram la intersecţie.  Să ne întâlnim a fost fundamental, pentru fiecare în parte. Primii scriitori care ne-au băgat în seamă au fost Mihai Dragolea, Iustin Panţa şi Alexandru Uiuiu. Lui Mihai Dragolea (care continuă să se bucure de ceea ce scriem), îi datorăm prima apariţie la tv, era prin 1995. Lui Iustin Panţa şi lui Alexandru Uiuiu le datorăm apariţia volumului Camera.

Nu încercam şi nu încercăm să creăm altceva decât literatură de calitate, poezie, să nu trişăm faţă de noi înşine în primul rând, apoi faţă de cititori. Eram şi suntem atenţi la ce se scrie. Cumpăram şi cumpărăm cărţi. Incercăm să ne ţinem departe de coterii literare. „Viaţa literară” care ne preocupă e biblioteca. Acolo e măsura valorii, în cărţi. Majoritatea scriitorilor mei preferaţi sunt morţi, unii de sute de ani.  Intotdeauna am preferat să scriem mai mult decât să publicăm şi să citim în singurătate cărţile altora decât să citim în public cărţile noastre. Retrospectiv, ne putem da seama că am practicat, mai mult inconştient decât conştient, rezistenţa la oportunism, la ieşitul în faţă prin orice mijloace. Nu ne interesează strategii de mai ştiu eu ce fel. Mă interesează să pot deschide liniştit o carte şi să mă întâlnesc cu alţi scriitori  fără să mi se facă ruşine. Aşa că poziţionarea noastră ex-centrică este lămurită tocmai prin faptul că a fi scriitor de Bucureşti, ori de Londra sau Lisabona, nu conferă niciun fel de calitate scrierilor tale. „Pretutindeni e patria verbului” zicea Magistrul Ursachi (cam preţios, dar adevărat). Astfel, încrederea mea în poezie este totală.  Caracterul este destin, ne spune Iustin Panţa într-un poem.

Scriitori bistriţeni sunt, din câte am auzit, vreo 30. Ne ignorăm reciproc. Mai sunt şi două societăţi scriitoriceşti care mereu îşi dispută câte ceva. Cred că există o singură revistă literară : Mişcarea literară.  Acolo, Ioan Pintea se străduie să scoată numere cât mai interesante, dar e greu, foarte greu să faci interesantă o revistă de literatură.

De mediul local nu prea suntem văzuţi, dar nici nu ne plângem de asta. Gavril Ţărmure este singurul om care ne acordă atenţie maximă de fiecare dată când apelăm la el, dar Gavril Ţărmure este un caz fericit, un manager cultural extraordinar care aduce la Bistriţa (din anii 90 încoace) oameni de mare valoare, scriitori, pictori, mulţi muzicieni, oameni de teatru. Si totul pe bani obţinuţi prin proiecte. Cam asta ar fi situaţia prin Bistritz, cum ar fi zis împărăteasa Maria Tereza.

Până una-alta se pare că e ok, rezistăm neînregimentaţi.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: