Marin Mălaicu-Hondrari – NAUFRAGIUL (inedit)

1.

încă de dimineaţă mă aşezasem lângă ferestruică.

îndepărtasem praful de pe sticlă

şi în lumina aceea ca de lampă

şopârlele se desfătau pe zidul cald.

urmăream cum o femeie îşi aranja gulerul subţire.

îi vedeam foarte clar degetele:

zece sloiuri începute de scarlatină.

şi-a tăiat unghiile

le-a adunat pe făraş

le-a lăsat la intrare.

o auzeam cum se îndepărtează.

vedeam cum i se albesc nările de parcă ele

s-ar fi aflat în pragul leşinului.

 

adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat şi noi ca târâtoarele

în noroi cu bivolii şi porcii

în praf precum găinile şi caii.

habar n-aveam de naufragiu.

experimentam cele 7 suferinţe obligatorii

mutam munţii de cărţi

întindeam coarda până pârâia spinarea

echilibristică simplă pe o sârmă la înălţime.

era suficient să alătur două cuvinte

şi sârma se făcea incandescentă.

 

2.

mă chemai în Groenlanda

acolo noaptea ţine patru luni

şi trupurile sunt lipsite de grabă.

oamenii umblă cu trenuri de gheaţă,

iubiţii sunt de gheaţă, nu-i aşa?

se bea cafea din ceşti de gheaţă.

 

orice femeie ar trebui să umble desculţă

la 10 cm deasupra vacarmului

 

da, da, în Groenlanda

numai de n-ar fi sunetul acesta şi persistenţa lui

ajunge să te opreşti o clipă

şi totul se duce de râpă.

un sunet alb despică ţestele

zdrobeşte coşul pieptului

loveşte peste gură cu puterea unui armăsar

asta este.

picioare amorţite ochii tuse cu junghiuri.

la ce bun

să mut munţii de cărţi peste munţii de cărţi

să înalţ o structură impertinentă

ca să se prăbuşească la suflarea unui prunc.

 

mai bine aici

în dosul şopronului

să dau apă la câini

şi ceai la şoareci.

să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor.

 

3.

să mergem înăuntru.

bem cafeaua uităm ce a fost.

închide. ţi-au căzut ciorapii.

laptele a dat în foc.

 

rămânem aici cu muştele.

ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine

într-un bâzâit familiar atât zborului

cât şi naufragiului.

vrei să zici îngropăciunii.

mă rog, mă rog fă-mi şi mie loc

pe fărâma asta de pepene.

vorbeşte.

se aud măruntaiele.

vorbeşte cu mine.

să stăm aici.

să potrivim genunchi slăbiţi

la dunga pantalonilor de stofă.

în vacarmul generalizat

revolverul de aur aşteaptă

rece

şi

aluziv.

Anunțuri
  1. Stapâniţa
    Noiembrie 5, 2008 la 1:45 pm

    mare şi caldă bucurie aduce acest poem de gheaţă aici, în Groenlanda.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: