biblioteca de poezie

editura Vinea, 2005

colecţia Soliloc
prefaţă de Carmen Muşat

“Ce cauţi tu, duducă, pe lumea asta, unde au trecere numai femeile blonde cu gust de piper, bărbaţii cu ţepi de oţel implantaţi în vîrful capului, păpuşile gonflabile şi copiii precoci? De ce te plimbi pe străzile pline de praf ca o vrabie fără pene? Doar nu crezi în promisiunile făcute înainte de-a te naşte?”

“Îţi scriu pentru că eşti singur între zidurile de beton, în întunericul rece, atît de singur cum poate fi numai un om în moarte. Îţi scriu pentru că tot ce n-am putut rosti mă sufocă. E ca şi cum aş fi înghiţit o mulţime de cuvinte, şi ele ar fi format o scară a lui Iacob din adîncul meu pînă în cerul gurii. Îţi scriu pentru că nu ţi-am trimis niciodată vreo scrisoare şi-mi place să-mi închipui ce mirat o să fii, ca atunci cînd te-ai întîlnit cu popa ăla de roşu. O să-ţi dau mereu veşti, să nu uiţi cum arată lumea asta, să nu rătăceşti cumva drumul la întoarcere.”