Alexandru Potcoavă – un chestionar (VIII-IX)
VIII. Cum ar arăta:
- Standul meu la un târg de carte – Depinde şi de standing, să zic aşa.
- Coperta cărţii mele de debut - bună, rea, coperta îmi aparţine. E după mine.
IX. Cel/cea/cele/cei mai
Cel mai…
Bun poem al meu este… următorul. Încă nu m-am gândit la el.
Important aspect pentru mine ca autor este să… expect şi să expectorez.
Cea mai…
Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost… cu ocazia lecturii la Festivalul de la Sighişoara, în 2000, în faţa unui Ion Bogdan Lefter, Muşina, Bodiu sau Iova, a Simonei Popescu, care au ridicat din umeri la ciudata însăilare (urmuziană?) compusă dintr-un sacou bavarez şi o cravată de piele întoarsă ce le-a recitat versuri gen „poetul nu este un altul când duce gunoiul la tomberon”. Chiar şi aşa, regretatul şi bonomul Gheorghe Crăciun, cu care am avut mai apoi, într-o tabără de la Lipova, ocazia să gust nişte pahare de vin roşu în tihnă, a considerat în articolul -„dare de seamă” din următorul număr al Observatorului Cultural că „am ceva de spus”. Nu-i vorba că sintagma aceasta, care altfel a devenit clişeu, a fost cea mai importantă recunoaştere de care am beneficiat, dar scrisă de Gheorghe Crăciun îmi va rămâne cea mai dragă.
Cea mai mare emoţie am avut-o… la fiecare lectură. Promit că se va repeta. Cu fiecare ocazie.
Cele mai…
Mari speranţe mi le-am făcut cu… mine însumi. Încă n-am scăpat.
Grele momente au fost atunci când… mi-a murit cineva drag. Multe proiecte începute n-am mai fost în stare să le duc la capăt după un asemenea eveniment, chit că n-aveau nicio legătură cu persoana respectivă. Dar aveau cu mine.
Cei mai…
Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… Istoria literaturii române de la origini până în prezent al lui G. Călinescu, pe care l-am vândut unei colege de facultate.
Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… nu sunt neapărat cei cărora le-am dat-o gratis.
