acum, când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii,
cu trupul învelit în cianuri, tot mai viu
îmi sunt. până la piele de viu îmi sunt.
văd limpede, văd oricum: dimineaţa începe să umble sătulă, oloagă.
lumina ei atârnă de trup, îl arată –
.
şi nu e îndeajuns.
ca o mie de vietăţi scăpate, carnea se rostogoleşte din mine,
tot mai multă, mai grea, mai înăbuşitoare.
sub tălpi, în mormane se aşază.
o vezi – şi nu e îndeajuns.
.
şi tot mai mult, zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii.
atârn de mine, cu marginile vârâte una în alta. doar câteva
au mai rămas. şi abia atunci simt cât granit
emană acest soare de aur şi cât granit în mine.
tot plin mă simt. deşi doar o adunătură de margini,
tot viu îmi sunt, până la piele de viu îmi sunt –
.
şi nu e îndeajuns.
.
văd limpede, văd oricum: dimineaţa umblă sătulă, oloagă.
lumina ei atârnă de trup, îl răstoarnă.
şi cât granit emană acest soare de aur
şi cât granit peste tot.
.
şi când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii
şi pe de-a-ntregul îl acoperă, la rămăşiţele mele merg.
mă înfrupt, mă înfrupt, nu mă satur –
.
şi nu e îndeajuns.
now, when the rustle of grass outdoes the rustle of meat,
my body wrapped in cyanides, ever more alive
i am to myself. to the quick and the skin i am alive to myself.
i see clearly, i see anyway: the morning starts walking, fed up, lamed.
her light hangs from my body, shows it –
.
and it is not enough.
.
like a thousand animals at large my flesh rolls out of me,
ever more, ever heavier, ever stuffier,
under my soles it grounds in heaps.
you see it – and it is not enough.
.
and ever more, the rustle of grass outdoes the rustle of meat.
i’m hanging to myself, my edges stucked in each other. only a few
have endured. and only then i feel how much granite
this golden sun radiates, and how much granite in me.
i still feel replete. though i am but a bundle of edges,
and still alive, to the quick and the skin i am alive to myself –
.
and it is not enough.
.
i see clearly, i see anyway: the morning walks, fed up, lamed.
her light hangs from my body, overturns it.
and how much granite this golden sun radiates
and how much granite everywhere.
.
and when the rustle of grass outdoes the rustle of meat
and covers it entirely, i go to my remains.
i feast, i feast, i do not cloy –
.
and it is not enough.
