“Punţile Stalinskaya” apare la aceeaşi editura la care Radu Andriescu alesese să-şi publice şi penultima sa carte de poezie – “Eu şi câţiva prieteni” – editura Brumar – şi e ilustrată, la fel, de Dan Ursachi, doar ca acum poetul îi permite pictorului să-i intre şi mai adânc în carte, nu doar prin grafică, dar şi prin poezie, înfrăţire tot mai fructuoasă & profitabilă printre artiştii tineri. Şi aceasta a fost posibil în primul rând datorită stilului acestei cărţi – şi mai epică, şi mai narativă, şi mai eseistică, şi mai (t)existenţială decât “Eu şi câţiva prieteni”, datorită Mail Art-ului, care, deşi a apărut cu mulţi ani în urmă, cum ne spune Radu Andriescu înaintea primei părţi a cărţii (“Ray Johnson a pornit mişcarea Mail Art cu vreo 35 de ani în urmă; acum toată lumea face E-Mail Art. Nam June Paik”), în literatura română Radu Andriescu fiind un novator în acest sens.
“Punţile Stalinskaya” este alcătuită din patru părţi: “1. punţile stalinskaya”, “2. dimineaţa pe răcoare”, “3. psi” şi “capăt de pod” şi se întinde pe 119 p… agini, 119 punţi spre prietenii din celelalte cărţi, din viaţa ca o carte a eului liric al lui Radu Andriescu, nume de cod (ca pe chat-uri) Candriescu, Dan Ursachi fiind Burs. Radu Andriescu este un scriitor care se scrie, care caută realitatea-viaţă din ceea ce face, de aici şi livrescul omniprezent, în nici un caz nu din eventuale porniri textualiste, RA fiind un existenţialist pur sânge (“Nu trăim până la sânge / nici când luam pumni în bot”): “ca un pirat al aerelor cu bomba de carton / caut realitate chiondaris pe internet şi mi se-nfig / pixelii-n profunzimi”. Citat din poemul “un doi şi trei de 0″, denumire împrumutată de la o trupa hip hop (BUG Mafia), ca şi “dimineaţa pe răcoare” (Zdob şi Zdub) – altă caracteristică a Mail Art-ului – discuţiile de acolo fiind ca mailurile – scrisorile de pe internet, despre tot ce-ţi vine prin cap, despre ce trăieşti, ce vezi, ce-ţi place şi ce nu, despre ce vrei, despre viaţa ta din acel moment, muzica fiind ceva de care n-ai cum să fugi, năvălind în viaţa poetului pe toate căile posibile, net-ul fiind practic fără graniţe şi permiţându-ţi să uiţi şi de tine.
Cronica integrală aici (tiuk 9)
