15.
„îţi privesc picioarele şi ele sunt două fetiţe înecate. ai aerul absent al
bolnavilor incurabili. mâna mea ţi-ar putea trece prin carne ca un bisturiu.
şi mâna mea s-ar bucura cu bucuria sângelui cald.”
când intră în mine sexul tău e rece şi exact ca armele de la columbine.
dac-aş închide ochii din mine ai plăsmui o nălucă a drumurilor de fier.
aproape ai putea-o iubi.
„eşti o femeie de ceară şi gura ta e o cicatrice vineţie. când ies
mă scutur ca de gândul unui incest.”
26.
„liniştea ta e cea a oraşelor părăsite în grabă. respiraţia
îţi miroase a pene arse şi a gropi de var. ai lentoarea imprevizibilă
a felinelor uriaşe şi liniştea asta de femelă năvalnică e
pulbere de ketamină şi nicio salvare.”
douăzeci şi şapte spre douăzeci şi opt
marginile s-au strâns peste mine ca buzele negre ale unei operaţii.
aici nicăieri nu mai e acasă. aici nu mai eşti niciodată singur.
aici trupul frumos al iubitului meu e o banchiză pe care alergi
printre leşuri umflate şi harpoane
cu picioarele goale.
aici moartea are culoarea ochilor mei morţi.
