16. Mici orgolii personale

Uf, micile orgolii personale! Uneori pot fi sîcîitoare, dacă le bagi prea mult în seamă. Ale mele ţin în general de aprecierea celorlalţi. Nu-mi place să fiu subestimată sau manipulată. Atunci am mici răbufniri, dar îmi trece repede. Îmi spun că dacă eu ştiu cine sînt şi unde mi-e locul, pînă la urmă îşi vor da seama şi ceilalţi. Iar dacă nu, e pierderea lor. Vezi cît sînt de orgolioasă!

credit foto Nicu Rotaru, decembrie 2008
17. Locurile în care mă simt (ca) acasă

Mă simt acasă oriunde ştiu că sînt iubită.
18. Povesteşte-ne un vis.

Nu vreau să-mi povestesc visele. E ceva prea difuz, pentru a fi prins într-o povestire. Am încercat odata pentru Dilemateca. Era un vis frumos, în care zburam. Nu ştiu dacă a rămas prea mult din senzaţia minunată pe care o resimţeam în vis. Aşa că nu mai încerc. În plus, am ajuns la concluzia că visele mele trebuie să rămînă ale mele.