Copilul Cafea

“editura” Vinea (2000, 2003)

După o primă ediţie care anunţa “generaţia 2000″(douămiiplusistă), cartea a fost retipărită în colecţia “ediţia a doua”(la rizograf) în 2003, beneficiind de o copertă de Constantin Vică, păstrându-i-se pasaje din jenanta prefaţă a “editorului”: “Ay, jocurile de-a cuburile în literatura română, imprevizibile, fără sfârşit! Cubul (perfect, care trebuie urgent sfărâmat la colţuri) al lui Nichita şi Cubul (orb şi de carne) al Zverei, unul pe un braţ al Balanţei, altul pe celălalt”. Ca şi prima ediţie, cartea s-a găsit pe la prieteni sau, cu preţ mereu modificat şi tiraj incert, pe la diferite târguri de carte. Prima ediţie a “câştigat” Marele Premiu la Festivalul Naţional “Ion Vinea” (ediţia a X-a), un alt “festival” fictiv al editoriadei româneşti (în fapt, premiul însemna pe-atunci tipărirea volumului. Fără contract, evident, şi cu un tiraj incontrolabil). N-ar fi exclus să găsiţi la târg ediţia… fără număr.

Jazz

Ascult jazz şi tocesc butoanele

interfonului

fug jos pe scări ca să le apăs

îmi răspunde cineva intru

urc gîfîi zece etaje

îmi încalţ papucii şi cuprind

tot apartamentul tot-tot

cu o singură privire.

Atunci liniştea se aşează

ca o glugă rusească

şi vine partea a doua

a zilei cînd de obicei ascult blues

fierb cafeaua bat

cu lingura în oala cea mare

şi vecinii fac coadă la uşa mea

uită ce voiau dacă

le dau un pumn de grîu,

le dau o lumînare,

le dau voie să mă sărute.