Mircea Ivănescu – versuri poeme poesii

altele aceleaşi vechi nouă

editura Polirom, 2003

antologie şi prefaţă de Matei Călinescu

“Înainte de a vedea tipărită opera poetică integrală a poetului, situaţie ideală în care fiecare cititor şi-ar putea face antologiile sale efemere, înlocuindu-le la (re)lectură cu altele, mereu altele, antologia de faţă răspunde, cred, unei necesităţi: publicate în tiraje confidenţiale, volumele lui Mircea Ivănescu – şi mă refer acum şi la cele autoantologice – sunt pur şi simplu de negăsit. (Ce să mai vorbesc de cazul cu totul special al celui mai recent, aceleaşi versuri, scos de Editura Dacia în 2002, pe care nu l-am putut vedea şi despre care autorul însuşi mi-a spus – poate în glumă – că ar exista doar în două exemplare.) [...] În această situaţie, m-am simţit îndemnat să alcătuiesc antologia de faţă, amicală, subiectivă, destul de amplă totuşi, pentru a împărtăşi astfel unele din bucuriile estetice pe care le poate oferi poezia lui Mircea Ivănescu.” (Matei Călinescu)

vorbe, vorbe, vorbe… (Versuri, 1968)

trebuie alese vorbele cu grijă,

vorbele lasă urme – îţi aminteşti

mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,

trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor

să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele

să însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează

deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat

că e în tine – că simţi.

oricine poate să facă vorbe unele după altele -

oricine poate să vorbească – nu asta

e principalul – ar trebui poate alese

tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)

şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea

ca nişte urme în zăpadă…