Cartea războiului
editura Marineasa (Timişoara), 1997
5 (SĂ-MI NASCĂ DOUĂZECI DE BĂRBAŢI)
Şi în dimineaţa aceea am scris celeia pentru
care aveam să-mi sfîrşesc viaţa mea de mai
tîrziu care nu aveam ştiinţă atunci nici
cît va ţine nici în ce fel de neprevăzut
avea să se desfăşoare cu dorinţa nestrămutată
să nască douăzeci de bărbaţi
în dimineaţa zilei următoare cărora avea
să le otrăvească din timp cu acid fosforic
ochii şi să le coasă cu sîrmă de spalier
buzele ca nu cumva în drumul lor
spre lumină să îndrăznească să o sărute
sau măcar să o privescă în locul acela
care-mi era hărăzit numai mie şi aşa
aveam să scap odată şi pentru totdeauna
de vedenia care avea să mă obsedeze
în toţi acei douăzeci de ani cînd o
vedeam ridicîndu-se şi mergînd prin cameră
cu burta aceea de animal umflat cu lucernă
care se ridica de lîngă mine în timp
ce eu nu puteam să deschid un ochi
urmărind umflătura aceea care creştea
sub ochii mei şi peste care aveam să-mi
arunc sămînţa la rugăminţile ei care
deveneau tot mai aprige fii bărbat ce dracu
în timp ce bărbăţia mea începea să cedeze
şi eu mă rugam ruşinat dă-mi putere
să o fac fericită nu mă părăsi chiar
acum cînd am cea mai mare nevoie
o priveam cum se ridică din pat
tîrîndu-şi picioarele care se lăţeau tot mai
mult şi mai mult ca două balene
în timp ce curăţa cartofii în bucătărie
din picioare căci nu putea să stea jos
şi ei s-au născut toţi douăzeci
dar fără sîrma de spalier cu care am
spus să le fie legate gurile
şi fără mirosul acela de fosfor
pe care trebuia numaidecît să-l simt
în clipa aceea toţi douăzeci de mărimea
unei cîrtiţe mijlocii fără să fi deschis
măcar unul din ei
un ochi să o vadă.
.
“Savatie rejects many of his writings signed with the name Stefan Bastovoi, as being harmful for the soul”
http://bastovoi.blog.com/
.
8 (CÎINII CU DOUĂ FALUSURI)
Aveam un somn şi un nesomn
unul pentru zilele bune şi unul pentru zilele
rele aveam un avion şi un tren de marfă cu
care mergeam să fac cumpărături tocmai
la capătul lumii pentru că aici totul era
prea scump şi eu nu mai aveam bani nici
pentru un lapte bătut aşa de tare s-a scumpit
totul în noaptea aceea cînd au intrat în
oraş cîinii aceia cu două falusuri
care au mîncat tot şi s-au făcut aşa peste
noapte din nişte cîini de mărimea unor
furnici zburătoare pe care le-au adus într-un
insectar pentru muzeul de ştiinţe naturale
care urma să fie deschis abia săptămîma vii-
toare cu ocazia semnării unui tratat de pace
dintre Ungaria şi România şi care nu a mai
fost deschis şi a rămas numai un zvon
care s-a răspîndit numai la cîteva persoane
dar care repede a fost dat uitării căci deveni-
se de necrezut şi cîinii crescuseră peste noap-
te ca nişte bizoni şi mîncau de la
tarabe tot ce găseau şi intrau în magazine
şi nimeni nu le făcea nimic de frică să nu
nu le trezească pofta pentru carnea de om dar
cu fiecare zi oraşul se golea de mîncare
încît preţurile au ajuns atît de mari că oame-
nii şi-au dat casele cu tot cu femeile lor cu
paturile şi cu robinetul cumpărat de la nemţi
pînă cînd cineva a tras un foc de armă din spa-
tele unui balcon şi cîinele cel mare s-a
prăbuşit iar ceilalţi s-au mîncat între ei ca
lupii şi au fost aduse atunci din alte oraşe
conserve cartofi şi tot felul de iaurt italie-
nesc şi nemţesc în trenuri de marfă care nu
mai încetau să vină şi să vină în avioane şi
cînd s-au terminat avioanele simple au trimis
avioanele de război şi tancuri şi au umplut o-
raşul cu mîncare şi cu haine de alea nemţeşti
de la casele de modă cu tot cu femeile care
le prezentau încît nimeni nu-şi mai amintea
de săptămîna aceea de coşmar cu cîinii cu două
falusuri care mîncaseră tot căci le părea
doar un zvon de necrezut.
Comments(0) 
