editura Vinea, 2006
De câte ori îţi iei capul în palme şi plângi unui
fluture mic cât o viespe
îi cade-o aripă-n noroi
şi vinele grase şi parfumate
ale plăcerii
se umflă,
se umflă.
Păşeşti încet prin camera copilului beat
şi-ţi reazămi trunchiul de-o bibliotecă de ceară
Ha ha, ha ha, acolo ne vom încălzi cu toţii într-o
dimineaţă de iarnă, albă ca un iepure şchiop.
Ne vom ospăta cu sângele şi ficatul
taţilor noştri adoptivi şi vom juca un şotron maro,
albastru,
nemaivăzut – pe bani de argilă.
Nici nu mai ştiu câte degete vom avea la mâini şi la picioare
şi nimeni nu va bănui nimic. Şi eu cu degetele astea
voi împleti o cămaşă de noapte
pentru prietenii mei trişti şi la fiecare le voi da un
petec călduros
pentru iarnă.
Cu degetele astea voi închiria o cameră
şi-o să mă-mbăt în ea
şi o să-ţi spun că te urăsc puţin câte puţin cu fiecare goliciune a mea,
cu fiecare dinte spart, iar păru-ţi mi se va mula pe corp
ca un cearşaf de teracotă caldă şi mă vei împărţi
bucată cu bucată
prietenilor mei.
No Comments Yet
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
