editura Cartea Românească premiul revistei Cuvântul, 2005
27. sînt atît de tristă că m-am născut dintr-o mamă, îi spuneam mesteacănului, cred că eram la a patra întîlnire cu el, nu mi se părea deplasat să ne facem confesiuni; dar acolo în mansardele lemnului tău, pe priciurile strîmbe ale lemnului tău, spune-mi cum fac dragoste amanţii, prin ce organe se înnoadă ei unii cu alţii, cu ce fire se cos să se unească incizia dintre cărnurile lor şi ele să se facă una fără să lase cicatrice; învaţă-mă tu, mesteacănule, cum fac dragoste bărbaţii cu femeile din gubernia ta, ce tehnici folosesc şi dacă sperma lor e verde? video Nora Iuga 33. dar eu nu-s femeie, dragul meu – vorbeam în gînd cu rusul alb -, de-aia te fac atent. lacul e gol şi-n metrou sînt doamne mari şi albe ca nişte perne, îţi vine să-ţi culci capul pe ele. chiar nu auzi cum foşneşte puful acolo, în zona din care lebedele au plecat? 99. plicul era deschis şi fără scrisoare, o gură căscată, o burtă cu măruntaiele scoase, se spune că femeile au prin părţile alea lipsite
de umbră pielea spuzită, vulve pipernicite, eretice. poate-s mai convenabile, mai cinstite vechiturile astea cu ţesătura rărită de prea mult purtat, te lasă să vezi ce-i dedesubt… dar eu niciodată cu rusul alb noaptea în pat noaptea cu ferigile negre noaptea cu lăstarul argintiu alunecos noaptea apăsînd mult adînc pînă la pînza de apă unde se sfîşie tot şi nimic nu se vede prapurul cerului cu dîra alburie spuma caldă merg prin plăcere merg şi curg niciodată în pat noaptea cu ferigile negre noaptea niciodată cu rusul alb Video Nora Iuga Cartea Românească cronici: Simona Sora – Măştile seducţiei Carmen Muşat – Poezie şi erotism









0 Răspunsuri to “fetiţa cu o mie de riduri – Nora Iuga”