aida hancer – un chestionar (I)

I. Fişa individuală

Nume: Hancer

Prenume: Aida

Pseudonim(e) literar(e): -

Data şi locul naşterii: 15.03.1989- Suceava

Blog/ site personal:

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj – când e cazul): Eva nimănui, Vinea, 2008;  Amadiada, Princeps, 2008

Premii obţinute: Premiul filialei Iaşi a USR pentru volumul Amadiada

Premiul Luceafărul pentru debut

Premiul Ronald Gasparic

şi altele

Colaborări: România literară, Convorbiri literare, Luceafărul, Dacia literară, Vatra, Poesis etc

Cenacluri frecventate: Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Cenaclul de la muzeu

Lecturi în cenacluri, cluburi…: Cenaclul Euridice, Cenaclul de la muzeu etc

Debut în revistă: Luceafărul

Debut în cenaclu: am ajuns la cenacluri prea târziu

Debut on-line (reviste literare on-line): Egophobia

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): lecturi la Radio România Cultural şi Radio România Actualităţi

Debut underground (tipărituri neoficiale, fără ISBN):

Debut în volum: Eva nimănui şi Amadiada

t.s.khasis – un chestionar (III-IV)

III. O…

- întrebare pentru scriitorul preferat

Domnule Mircea Ivănescu, cât a durat traducerea poemelor din Antologia poeziei americane contemporane?

- idee pentru o “viaţă” literară “mai bună”

Băutură mai ieftină şi mersul în Deltă la pescuit. Mi-ar plăcea să merg în Delta Dunării cu fiică-mea şi Florina, să învăţ să pescuiesc.

- problemă cu (pe) care te-ai confruntat (ai observat-o) de când ai “intrat” în literatură

Nici măcar nu cunosc tirajul cărţii din 2005, nu am în casă un exemplar al cărţii pe care am scris-o… de bani nu se pune problema.

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare “în regulă” în lit. română actuală?

Sunt scriitori buni şi foarte buni (îmi place mult ce scrie Constantin Acosmei, îmi plac poeziile lui V.Leac, chit că după atâţia ani în care mi-a vorbit despre versurile sale eu tot nu pricep mare lucru) care nu vor deveni înţepaţi şi vor fi în stare să se oprească atunci când nu vor avea nimic de spus.

2. Ce ţi se pare “în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

Cărţile scrise şi editate prost.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru)

Bineînţeles ca mi-ar plăcea să trăiesc din scris. Aş vrea să mă trezesc acasă cu reprezentantul unei edituri (nu contează care) şi să mi se spună: omule, în doi ani tre’ să produci două cărţi de versuri, primeşti atâta pe lună. Aş fi al naibii de mulţumit, dar ştiu că asta nu se va întâmpla niciodată, aşa că îmi văd de treabă, poate o să mă angajez la o fabrică locală unde se lipesc etichete pe sticluţe de parfum şi şampoane (asigură transportul până la locul de muncă).

4. Cum “cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

Performanţa în literatură depinde de prea mulţi critici, de prea mulţi bani, de amiciţii ori de copilul de acasă. De fapt, propria literatura se scrie pentru un public imaginat.

Seara, la o bere.

5. Ai un model de performanţă?

Cristian Popescu.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Nu ştiu ce înseamna un management literar, aşa că nu pot să-ţi spun ce ar fi bine şi ce ar fi rău. Întrebaţi-l pe V. Leac.

aida hancer – un poem inedit

undeva în cer se discută obsesiile noastre

şi noi stăm liniştiţi

bolnavi terminali la petrecerea de crăciun

ologii primesc invitaţia la dans a reginei

.

în linişte. nu poţi să faci un pas greşit dacă n-ai picioare

dar de la brâu în sus să urli cu mâinile

.

ca nişte samovare spunea makine

nenorocite de samovare împărţite-n oribile ceşti chinezeşti

din care sorb guri care cândva sărutatu

şi-şi lăsau sărutate picioarele

.

cu ochii apatici

ca nişte melci mângâiaţi de gene

vorbim ceaiul fâşâie

petrecerea muţilor

un fast al naturii aproape executate

în mijlocul căreia un samovar încearcă

să se ridice înspre tavan

şi fiecare parte a corpului lui delirează

şi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalţi

care stau pe coate

semn al îngenuncherii mâinilor

.

samovare vă rugăm fierbeţi-ne ceaiul

gurile-s ca floarea uscată de tei

dansul vă paşte pe dinăuntru

Dumnezeu v-agită ca pe manunchiuri

de chei

.

mâine dimineaţă vom număra din nou

ceştile şi pentru samovare

caleştile

t.s.khasis – “reclamă” pentru ediţia sonoră

şerban axinte despre aida hancer (inedit BdP)

O naştere din absenţă

Aida Hancer a debutat în 2008. La vremea respectivă i-au ieşit de sub tipar, la o distanţă de doar câteva zile, două plachete de versuri. Aşadar,  prin Amadiada (Princeps Edit) şi Eva nimănui (Vinea) şi-a anunţat intrarea în literatură una dintre cele mai talentate poete de după 2000. Bineînţeles, prin recunoaşterea existenţei talentului nu propun o judecată de valoare absolută, pentru că, după cum se ştie, acesta nu reprezintă decât o condiţie necesară, primară, dar  insuficientă împlinirii demersului estetic. În cele ce urmează, voi încerca să disting acele elemente din scrisul Aidei Hancer, care mă fac să fiu foarte optimist cu privire la viitorul poetic al scriitoarei, fără însă a ascunde sub preş carenţele explicabile, fireşti ale prezentului.

Am ales să citesc volumele amintite mai sus ca pe o carte unică. Şi nu doar stilistica unitară sau micropoeticile complementare îmi justifică alegerea, ci însăşi ideatica ordonatoare – comună la modul profund celor două plachete – întemeiată pe motivul inepuizabil al dublului. Acesta apare în scrisul Aidei Hancer în mai multe variante, sub forma prezenţei „fratelui siamez” – proiecţie a sinelui în confruntare cu diferitele stadii de  asimilare şi decelare a realului şi sub forma absenţei unui determinant antropologic al Evei.

Trebuie să subliniez faptul că scriitoarea controlează bine registrele stilistice care guvernează toate segmentele – independente în primă instanţă – ce tind intermitent spre unitate. Ştie, de asemenea, să gradeze tensiunea lirică, să nu o expulzeze toată deodată, făcând loc, atunci când simte că este oportun, unor zone neutre de expresivitate. Amadiada se deschide astfel: „neavând în cine să lovesc/ am lovit în mine/ şi-am tras de mine/ ca un frate simamez care urcă pe cruce/ cu fratele lui/ şi nici aşa nu m-am despărţit/ de mine/ şi-aşa rămăsesem strânsă/ în acelaşi capăt de carne/ cu altcineva”. Aceste rânduri, dispuse cumva în afara cărţii propriu-zise, îşi află complinirea în mai multe poeme precum pilda bunului frate sau fratele meu siamez, acesta din urmă reprezentând sinteza unor fragmente lirice dispuse în subsidiarul altor texte: „fratele meu siamez umblă peste inima mea/ cu picioare de lut/ bea apă din casa lui Dumnezeu şi poartă strânse/ pe gleznă/ pieile duse ale lui Iov/ este fratele meu bun/ scos din noroi în vreme de sete/ dar umblând pe oasele umbrei/ cu spatele gol/ fratele meu siamez/ m-a urcat pe cruce/ trăgând din sângele meu sângele lui”. Fratele siamez nu e doar o proiecţie a sinelui, ci şi o cale de a fi întru Dumnezeu în mod direct. Fratele siamez e substanţa ce uneşte sinele uman de sinele superior, divin. Dar acest schimb de esenţe, „de glicemie” nu poate fi altfel posibil decât intermediat prin actul scrierii: „scrisul meu creşte din locul gol dintre Dumnezeu şi om/ schimb de glicemie/ scrisul meu creşte din plămâni cu sânge/ desenat cu creta/ o viaţă tristă cu labele întinse de-a lungul străzii”.

Un alt merit al liricii Aidei Hancer este acela al resemantizării şi revalorizării unor locuri poetice devenit prin exploatare excesivă (decenii de-a rândul) locuri comune. Ilustrativ în acest sens este textul intitulat drum 1. Pentru că este citabil în întregime, alegem să nu cităm din el deloc. Poeta are şi curajul sau inconştienţa de a se încerca în valorificarea unor teme majore ale umanităţii, cele de sorginte biblică. Riscă şi are de câştigat. Textele cele mai cursive, dar şi cele mai dense ale Amadiadei sunt  petru, ioan, luca ş.a, toma, exod, arca lui noe şi cântarea cântărilor. Mai puţin realizate sunt poemele ce comunică la modul explicit un crez. În mod paradoxal, teza lucrează în favoarea poetului, dar în detrimentul poeziei. Un poet poate ieşi din rând prin teza sa, dar valoarea lui se va distinge mereu în altă parte.

Motivul dublului se împlineşte prin al doilea volum, Eva nimănui. Se întregeşte astfel „ecosistemul” poetic. Poemul gemenii (final) e un răspuns-complinire pentru multe dintre textele din prima carte: „să fim ironici unul cu celălalt şi asta e-o formă de-a maltrata/ dexteritatea evei. imposibil de inventat ea s-a smuls dintr-un corp care/ nu era încă al ei. din glicemie a devenit nevoie/ din globulă o frică circulară. din eva nimănui a devenit/ femeia pentru care au refuzat caii să gonească primindu-şi numele/ împăcată cu sine eva a vrut un tunet apoi un fulger. zgomotul/ a impresionat-o încă de când era în el iar el în nimic (s.n.)”. Aşadar, pentru o înţelegere mai profundă a poeziei Aidei Hancer nu trebuie neglijate sintagmele-definiţie, recurente în multe fragmente lirice. Ele reprezintă tot atâtea chei de lectură. Dar autoarea ştie foarte bine că interpretarea înseamnă creaţie. Din acest motiv, ceea ce se instituie ca sens deschis are şi rolul de a potenţa insolubilul, care trebuie să rămână în proporţii variabile în orice text poetic.

Unul dintre cele mai bune poeme din carte, gemenii II este, în acelaşi timp, o interpretare a celorlalte: „femeia putea fi luată din femeie. şi din nou/ încă o lume în miniatură nesigură pe cele două picioare/ umplute cu vid/ într-un lut oarecare ea ar fi fost golul care contează golul/ în care torni apă şi sufli/ golul care oricând ar putea lua forma păcatelor tale…”. Geneza putea să se întâmple în mai multe feluri. Femeia putea să se nască din femeie, din bărbat, din vid. Lucrurile puteau să înceapă de oriunde. La originea tuturor lucrurilor putea să stea oricine. Oricine ar fi putut să îmbrace haina păcatelor încă neîntâmplate. Şi pentru că începutul putea să fie în atâtea feluri, el, începutul, rămâne mereu suspendat, lipsit de însuşiri. El, începutul, rămâne absent, ascuns în propria coastă. Cine din coasta cui se naşte? Ea, cea care a dat naştere lumii, s-a ivit din absenţă: „femeia putea fi luată din bărbat din greşeală/ un somn oarecare un vis oarecare şi un prim om care/ şi-a simţit stânga inimii/ sau dreapa mai uşoară cu un bulgăre de pământ/ femeia nu poate fi decât somnul bărbatului cu părul aproape lung/ şi mâinile sub cap. ea nu poate fi decât absenţa lui/ ceva ce creşte un timp în inimă/ se extinde apoi pe toată pielea/ şi se vindecă/ femeia e curajul care ne-ar face pe toţi să dormim şi să aşteptăm”. Astfel mi-ar fi plăcut să se termine poemul şi cartea.

Aida Hancer trebuie să mai înveţe să taie. Unele poeme suferă din cauza surplusului. Autoarea are tendinţa de a-şi prelungi discursul mai mult decât este necesar. Uneori poemul se termină, dar ea nu-şi dă seama şi continuă să scrie. De aici derivă unele carenţe. Dar ele sunt relativ minore în economia ansamblului. Oricum, poezia Aidei Hancer este convingătoare şi, foarte important, are spre ce să evolueze.

t.s.khasis – un chestionar (I)

I. Fişa individuală

Nume: Casis

Prenume: Sergiu

Pseudonim(e) literar(e): T.S. Khasis

Data şi locul naşterii: 22.01.1975, Lipova

Blog/site personal: www.tskhasis.eu (am renunţat la el pentru că pregătim ceva mai bun, ştii mai bine)

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj): Farmacia cuvintelor, 2003, Editura Viaţa Arădeană (200-300 de exemplare), Arta scalpării, 2005, Editura Vinea

Premii obţinute: Multe şi mărunte. Plus Premiul Euridice în 2006. Şi Bursa Observatorului cultural în perioada noiembrie 2008 – noiembrie 2009. Ăsta da premiu!

Colaborări: Arca, Ca şi cum, tiuk, versus/versum etc.

Cenacluri frecventate: Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Arad

Lecturi în cenacluri, cluburi…: Plecam prea vesel ca să-mi amintesc numele lor.

Debut revuistic: Arca

Debut în cenaclu: Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Arad

Debut on-line (reviste literare on-line): Nu reţin. În 2005, am fost invitatul EgoPHobiei, nr. 11.

Debut sonor: audiobook Arta scalpării, Ninpress, 2009

Debut underground (tipărituri neoficiale, fără ISBN): Petea la prînz (400 ex), Biblioteca de poezie 2008.

Debut în volum: Farmacia cuvintelor (auziţi bine)

aida hancer şi chestionarul lui mihail vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

Aveam 10 ani şi săream elasticul, de dimineaţă până seara, când se retrăgeau puii pe sub cloştile lor.

Când te întâlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Despre trecut, când vine vorba de fiecare în parte. Fiindcă altfel, prezentul este comun, şi ne place să-l actualizăm la fiecare revedere.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)? Înotul  în practică şi patinajul artistic în direct.

Spune şi tu, dacă aş fi practicat patinajul aş mai fi dublu-debutat?

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

Să ţipe în biserică.Eu nu fac asta decât în gând.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Meseria de profesor universitar pare aşa tentantă… de la 40 în sus.

Până atunci bibliotecară, ca să număr firele de praf de pe mantaua lui Gogol, şi câteodată să mă izbească lumina.

Ce sentimente/stări te enervează?

Să nu pot să scriu.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Apariţia în paginile României literare, pe când eram de 19 ani, motiv pentru care tirajul ziarului s-a epuizat. Şi ei credeau că făcuseră treabă bună..

Dacă ai cânta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cânţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

N-aş cânta manele, ci aş mânca mai puţin. Sau aş citi cărţile şi-apoi le-aş da înapoi la anticariat. N-aş accepta să plătesc publicarea unui volum.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decât cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

Aş gândi greşit despre mine că sunt mai bună, şi-aş scrie din ce în ce mai prost. Aş încerca să îndrept lucrurile scriind o cronică pozitivă cărţii lui, dar n-aş mărturisi adevărul.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Habar n-am. Probabil fiindcă m-au plagiat în revista liceului acum mulţi mulţi ani…

Aida Hancer şi t.s.khasis la Biblioteca de poezie

diana geacăr – un chestionar (IV-VI)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare “în regulă” în literatura română actuală? că se scrie.

2. Ce ţi se pare “în neregulă”? (ce te intrigă /nemulţumeşte / “atacă”?) promovarea prietenilor între prieteni de dragul prieteniilor; critica; premiile şi topurile.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru) aş vrea, dar o să mai treacă mult timp până acolo, aşa că nu cred că voi apuca în viaţa asta. aş vrea să văd editurile că se „bat” pe un scriitor, aş vrea să văd cum dintr-o singură carte, câştigi bani pentru o casă în pădure, o maşină şi un an, doi de viaţă.

4. Cum “cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr de cititori, statut literar…) nu ştiu ce înseamnă performanţă în literatură, nu cred în „cel mai vândut” şi „cel mai citit”. scriitori ca Radu Petrescu îmi dau curaj. ştiu, era altă vreme, dar cred că ar fi muncit la fel de mult şi cu aceeaşi dragoste pentru literatură şi acum.
cred în scriitori cuminţi şi serioşi. cred în izolare. nu mai cred în comunicare (ca la debut, să zicem).

5. Ai un model de performanţă? am, dar performanţa în interpretarea mea: să scrii cu toată fiinţa, ca un scriitor adevărat. ca Radu Petrescu.
acum îmi place foarte tare Anne Carson, cum reuşeşte să se schimbe de la o carte la alta. din păcate nu a fost tradusă la noi. aş lega-o de scaun şi aş ruga-o să nu scoată un cuvânt, apoi m-aş învârti în jurul ei, să văd de unde scoate lucrurile frumoase care-mi opresc inima.6.Ce ar trebui să includă un management literar performant? un om focusat pe obiect, nu? care să promoveze în primul rând literatura. să aibă studii economice şi să ştie ce-i aia valoare literară.

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte): pot să folosesc cuvintele altcuiva? iată cum:

“Mă privesc uneori în oglindă

Pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atîta vreme

încît nu mai pot trăi fără ea. (…)”

(„Poem de dragoste”, Mariana Marin)

şi mai vreau. un poem întreg, tradus de mine:

“Sunt lucruri mult mai rele decât să te faci de râs în public.

Sunt lucruri mult mai rele decât aceste trădări mărunte,

pe care le-ai făcut sau le-ai îndurat sau suspectat; sunt lucruri mult mai rele

decât să nu poţi adormi din cauza lor.

Este 5 dimineaţa. Toate lucrurile teribile m-au urmărit până aici,

lângă pat, unde au înţepenit şi arată rău,

din ce în ce mai rău.”

(„Lucruri”, Fleur Adcock)

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) nu ştiu, nu vreau să mă încadrez nicăieri. aş vrea să scriu la o carte şi 15 ani, dacă aş avea tăria şi încrederea necesară.
deocamdată suport o tinereţe zbuciumată.
şi literatura tânără e la fel.

VI. Ce-mi/ce-ţi

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? să scriu cărţi frumoase, pe care le iubeşti şi după care nu mai poţi citi nimic măcar două zile.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? să ai încredere în cărţi. Ce nu ţi-aş dori(vreodată)? să-ţi pierzi inocenţa.

diana geacăr – un chestionar (II-III)

II. Topuri

1. Edituri: e discutabil, aşa că nu contează ordinea: Polirom, Cartea Românească, Vinea, Humanitas

2. Reviste literare: Pana mea (nu-s linguşitoare, serios că numai asta îmi place) – (răspuns din 20 ian. 2008)

3. Cartea de poezie: refuz iar să fac top, nu cred în „x mai bun decât y”. cu poezia nu te porţi aşa. dar,
îmi plac cărţile de poezie: „Ieudul fără ieşire” (Ioan Es. Pop),  „Arta Popescu” (Cristian Popescu), „Totul”  (Mircea Cărtărescu), „Manifestul anarhist” (Marius Ianuş), „Jucăria mortului” (Constantin Acosmei), „Ghinga” (Dan Coman), „Cântece eXcesive” (Dan Sociu), „Arta scalpării” (T. S. Khasis), „fetiţa. mixaj pe vinil” (Cristina Ispas).îmi place mult poezia poeţilor: George Bacovia, Tudor Arghezi, Geo Dumitrescu, Geo Bogza, Virgil Mazilescu, Ileana Mălăncioiu, Mariana Marin, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu; Fleur Adcock (aş vrea tare mult să fie tradusă la noi), Alan Brownjohn, Raymond Queneau,Walt Whitman,  Anne Sexton, Sylvia Plath, Adrienne Rich, Anne Carson; şi uite că am recitit de curând Shakespeare în limba engleză, am descoperit că „Furtuna” este un poem dramatic extraordinar. cred că numai aşa se poate citi teatrul lui Shakespeare.

Carte de proză: din păcate nu am cărţi recente preferate, dar nu pot spune că le-am citit pe toate. îmi plac: Sorin Stoica; „Exuvii” (Simona Popescu), „Muzici şi faze”(Ovidiu Verdeş).
îmi plac foarte mult: „Huliganii”, Mircea Eliade (cam toată proza lui, de fapt); Max Blecher, tot; „Matei Iliescu”, Radu Petrescu (plus jurnalul); „Oameni şi umbre, glasuri, tăceri”, Alexandru George; „Ingeniosul bine temperat”, M.H.Simionescu; „Tihna”, Atilla Bartis; „Conjuraţia imbecililor”, J. K. Toole; „Grădina de ciment”, Ian McEwan; „Gog”, Giovanni Papini; „În zahăr de pepene”, Richard Brautigan; „Ai toată viaţa înainte”, Romain Gary; „Zgomotul şi furia”, „Pe patul de moarte”, W. Faulkner (de fapt, tot); romanele Virginiei Woolf şi mai ales „Eseurile”; prozele Katherinei Mansfield; Dostoievski; Cortazar; Salinger; Capote; a, şi să nu uit de Lewis Carroll, cu „Alice în Ţara minunilor” şi „Alice în Ţara oglinzilor”, dar eu v-aş recomanda o lectură în limba engleză. vai, ce puţin am scris, n-am timp, n-am timp!

III. O…

- întrebare pentru scriitorul preferat: crezi în fantome? (de cei vii nu m-aş apropia, i-aş urmări de la distanţă cu foamea unui om bolnav, să nu stric frumuseţea.)

- idee pentru o “viaţă literară” mai bună: banii (sunt o idee, nu?)

- problemă cu(pe) care te-ai confruntat (ai observat-o) de cînd ai “intrat” în literatură: o femeie frumoasă e proastă, o femeie care scrie e o chestie neserioasă, o femeie care scrie bine e meritul nostru, al bărbaţilor, nu contează ce şi cum scrie, vreau să mă culc cu tipa asta. mi-e scârbă de toate astea.
nu-mi plac feministele şi nu intenţionez să mă transform într-una. din păcate, atitudinea descrisă mai sus chiar există. şi mai trist, dacă este permisă.
şi nu-mi mai plac oamenii care vorbesc doar ca să se afirme.
a, şi că m-am trezit cu tot felul de etichete, dar cred că ele defavorizează autorii cronicilor respective, mai degrabă.